Omagiu femeii

FEMEIA-I CÂNTEC DE IUBIRE

Paraschiva Burlacu

În mii de cântece și versuri

Și cât cuprinde universul

Femeia-i zâmbetul dintâi,

Iar trupul ei e căpătâi,

Care dă viață unui vis,

Care te-nalță din abis.

E sufletul ce n-are somn

Nici pe potecă, nici pe tron.

Femeia-i cheia inimii ce bate,

Furtuni de raze le trimite toate,

Iar cei ce le primesc în dar sunt fericiți

Și cresc, hrănindu-se că sunt iubiți.

Femeia-i lacrimă de dor,

Femeia-i nesecat izvor,

Izvor de bucurie și de viață și de-nțelepciune,

De liniștea cea albă și de rugăciune,

Ce veșnic arde într-un colţ ca-ntr-o icoană,

Ori printre gânduri de odinioară.

Peste femeie timpul cântăreşte

Lăsând-o să aleagă ce iubeşte,

Şi-i lasă urme peste-al sorţii calendar

Topindu-se ca flacăra în jar.

Femeia-i cântec, imnul de iubire,

În ochii ei citeşti oglinda firii,

De vrei pe chipul ei găseşti

Gânduri ce-o sapă sau poveşti,

Poveşti sau amintiri ce-o răscolesc

Ce-i place, ce-şi propune, ce-şi doreşte, o-ntăresc .

”Mama, ideal de femeie, fermecător și venerat” ( Lev Tolstoi )

”Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creațiunii e tot inima mamei”

( E. Bersot )

În luna începutului de primăvară sărbătorim ziua femeii. Acest omagiu are loc în perioada când viața renaște, când toată natura freamătă în pragul rodirii, îndeplinind ciclul etern. Din cărțile ce ne înconjoară aflăm că de-a lungul întregii existențe a omenirii, nemuritoare creații artistice au fost închinate femeii iubite în diversele ipostaze ale existenței sale: soție, mamă, iubită, fiică, prietenă, tovarășă de viață și de luptă, și tot ei i-au fost închinate dintre cele mai frumoase versuri.

”Tot ce a fost esențial pentru om și societate a stat în mâna femeii: familia, limba, educația fundamentală, cultul religios, răgazul, distracția, a rta sa, pe alt plan, truda elementară, economia, clasele chiar, adesea și dinastiile, totul a ținut de femeie, cea care . Unor istorici ai viitorului poate că civilizațiile noastre le vor părea civilizații de tip feminin. Și, de altfel, ar fi de la sine înțeles, după legendă, ca istoria să revină femeii: dacă perechea rămânea în paradis, nu exista istorie.” ( C. Noica - ” Cuvânt împreună despre rostirea românească”)

Făptura mamei
Grigore Vieru

Ușoară, maică, ușoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ!

În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuși ești -
Iarba știe cum te cheamă,
Steaua știe ce gândești.

Învățăturile mamei

Grigore Vieru

Cadă frunza-n vânt -
Stele ard cerești!
Singur tu nu ești,
Fiul meu cel sfânt.

Tot ce-i sus, de ram
Tot ce-i depărtat,
O, fiu rourat,
Ne e nouă neam.

Între cei doi spâni
Să n-ai ochii triști,
Liber să te miști
Între două pâini.

LA MULȚI ANI!