Ce din frunze îţi doineşte, ce cu fluierul îţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alecsandri,
Ce-nşirând mărgăritare pe a stelei blondă rază,
Acum secolii străbate, o minune luminoasă,
Acum râde printre lacrimi când o cântă pe Dridri..."
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacău — d. 22 august 1890, Mircești, județul Iași) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea
http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Alecsandri
" În Alecsandri vibrează toată inima, toată mişcarea compatrioţilor săi,câtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poeyia populară - el ni le-a deschis; iubirea omenească şi dorul de patrie în limitele celor mai mulţi dintre noi - el le-a întrupat; frumuseţea proprie a pământului nostru natal şi a aerului nostru - el a descris-o; (...)când societatea mai cultă a putut avea teatru la Iaşi şi Bucureşti - el a răspuns la această dorinţă scriindu-i comedii şi drame; când a fost chemat poporul să-şi jertfească viaţa în războiul din urmă - el
singur a încălzit ostaşii noştri cu raza poeziei.
A lui liră multicordă a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui.
În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a cţiunii sale literare.
( Titu Maiorescu: Poeţi şi critici)
" Există o valoare şi o înţelegere istorică a operei lui Alecsandri; ea a acoperit personalitatea lui vie, tipul lui sufletesc, dacă nu cu desăvârşire, în tot cazul cu exclusivitate:"
( Pompiliu Constantinescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu