Versuri în premieră! 4

Versuri: Paraschiva Burlacu - educatoare, Grădinița Hermeziu, com. Trifești, jud. Iași.

AVEM SAU NU AVEM RĂSPUNSURI

De ce avem nevoie să ne naştem

Fără să ştim ce nu cunoaştem?

De ce lumina ne e drum

De ce ne-ncolăcim ca şi un fum?

Unde-i palatul cu iubire

Din ce-i zidită o nemurire?

De ce femeia-i visătoare

Arzând ca frunza de sub soare?

Când e femeia hoaţă de bărbat

Şi el ce face să n-o alunge de la pat?

De ce ca firul mic de iarbă

Se taie dragostea lor oarbă?

De ce vârtej de anotimpuri

Adună doruri de la mituri?

De ce cu inima iubim

Cu mintea ora socotim?

Atâta loc este sub soare

De ce-nălţăm tot ce ne doare?

De ce urcăm doar scări create

Împinşi de gânduri necurate?

Care-i plăcerea din mister?

De ce averea e un ţel?

Avem sau nu avem iubire,

Găsim sau nu minut de fericire,

Avem sau nu avem răspunsuri la-ntrebări,

Iubim sau nu răspundem la chemări.

De-am şti să îngrijim viţa de viaţă,

Pe muntele de gheaţă ar răsări verdeaţă.

Cu întrebări şi cu răspunsuri suntem întesaţi,

Încât nu ştim când suntem sus chemaţi.

Avem sau nu avem nevoie de-a mai fi,

Iubirile frumoase mereu vor dăinui.

Paraschiva Burlacu-29.07.2011.

CE E FERICIREA?

De câte ori mă-ntreb ce-i fericirea

Ascult cum bate inima,cântându-şi bucuria.

Prin minte trec idei şi scopuri mari

Dar inima iubeşte fără dar de bani.

Cu soarele răsare fericirea

Cu luna dragostea ţi-arată mărturia.

Să cauţi alinare stând în ploaie,

Să cugeţi gânduri bune pentru fiecare,

Să ierţi pe cel ce-ţi caută pricină

Privindu-l cu blândeţe când suspină,

Zideşte-ţi un destin fără să furi,

Iubeşte,fii cinstit,fără juri,

Priveşte ce frumoasă e natura

Şi câte răutăţi meru îndură.

Creeză adevăr în tot ce faci,

Vorbeşte,căntă,strigă sau să taci.

De vrei ca fericirea s-o cuprinzi

Te uită o secundă în tainele oglinzi.

Nu cere, când nu ai ce să oferi,

Ci crede,ai voinţă şi-mbrac-o în mister.

De ce ?

De ce e viaţă?

De ce e moarte?

De ce ni-i frică de dreptate ?

De ce e dor ?

De ce e nor ?

De ce-avem sufletul prea gol ?

Curg întrebări ca un izvor

Pe buze nu punem zăvor.

Şi zi de zi ne războim,

De ce nu vrem să ne iubim?

De ce cu vorbe grele ne lovim,

Iar faptele le murdărim?

Zâmbete-spini lăsăm să cadă

Peste cei dragi ca o cascadă.

Iertarea nu încape nicăieri

Nici la boieri,nici la străjeri.

De ce ne dăm de ceasul morţii

Bătând doar cuie în calea sorţii?

În loc de flori sădim doar ură,

Iar cântecul din gură e-o furtună.

De ce cu ochii lacrimi căutăm

Şi sufletul curat îl înecăm?

De ce dorim,de ce iubim

Şi cu-amăgire ne hrănim?

Cu false braţe îmbrăţişăm

Şi de putere ne-agăţăm.

De ce ne temem de-ntuneric

Şi căutăm doar loc feeric?

Când ziua noi o-ntunecăm,

De iadul pe pământ îl înălţăm.

Atât de multe întrebări,

Atât de multe căutări,

Că nu ne-ajunge doar o viaţă

S-aduni de ce-uri ca de gheaţă,

Să strigi,să ceri mereu mai mult,

De ce,de ce ajungi pământ?

Acei ce-ntreabă fără rost

Nu ştiu ce sunt şi cine-au fost.

IMPRECAŢIE XXX

Copil sărac ,bogat în vise

Mândria inima-mi închise

De-a zăvorât mintea genuină

Şi-a transformat-o-ntr-o felină.

Mă strecuram pândindu-mi prada

Tot lăudându-mă cu zgarda

Că sunt din viţă şi-am în spate

Stăpân pe lumea fără carte,

Crezând că eu voi dirija

Cu ghiara şi cu vorba grea.

Dar,n-am ştiut că şi-o gorgonă

Îşi pierde tronul şi-a sa formă,

Când fortuit o filidormă

Mi-a cumpărat credinţa dogmă

Şi-a prefăcut-o-n filistin

Frivol şi cu-n destin de film.

De mă rugam în taină mare,

Şi n-arătam evlavie făţarnică prin închinare,

Vedeam că sunt de alţii blestemată

S-ajung să-ndur ruşinea cu lacăte pe poartă.

Filantropie scoasă din fariseism

Purtând fişin pe cap căzând într-un abis,

De nimeni nu va şti cât sufăr de hegemonie

Şi cât de imuabil trec peste-agonie.

INFECŢIE SENTIMENTALĂ

Enigmă şi mister e viaţa noastră toată

Şi rătăcim pe drumuri încolăcite-n hartă,

Prin ceaţă şi prin fum ne-ascundem sentimente,

Dar soarele străluce arzând evenimente,

Marcând pe calendare acele urme grele

Şi cu puterea minţii tot omul şi le cerne.

Crezând că false măşti vor fi apreciate

Infecţii de sub ele vor creşte încântate.

Ambiţii şi distracţii,prostia repetată

Vor cântări prea mult şi lumea o constată.

Păcatele fireşti trecute cu vederea

Vor îngropa iubirea,dar vor clădi averea,

Averea fără margini,de vise rătăcite

Vor adânci cărarea şi liniştea din minte.

De ştim primi poveţe în adevăruri goale

Vom şti să dăruim nesuferind de foame.

Îţi ţine şi de frig şi nu te coci sub soare,

De creşti în tine gânduri curate,de valoare.

Din dragoste un râu,ce curge pe sub munte

De spală şi infecţii şi rănile profunde.

Citeşte,plângi şi râde în cartea vieţii tale,

Plăteşte tot ce strici găsidu-ţi vindecare.

Nu risipi secunda de a trăi cu drag

Rugându-te să strângi averi sub cer cu prag.

MĂRTURII

Izvor de mărturii istoria grăieşte

Iar muntele în mare doar vârfu-şi oglindeşte.

Pe câmpuri pasc mioare purtând tălăngi de aur,

Prin care-şi cântă versul ciobanul din tezaur.

Şi ciripit de păsări de mii de ani răsună

Poeţii,cântăreţii slăvesc limba română

Istorii viitoare se întâlnesc în horă

Prin codri,falnici arbori ţesându-şi umbra soră,

Ca susurul de ape să curgă printre stânci

Răcind ura şi dorul şi lacurile-adânci.

Sub cerul de azur trăim din totdeauna

Cu sufletul din palme iertăm amărăciunea.

Unind destine multe,făcându-le eterne

Pe foi sunt zugrăvite victorii peste semne.

Hectare de-amintiri lucrează pământenii

Găsindu-şi rădăcini prin cântecele vremii.

Ce inimă curată,ce minte luminată

Ar trebui să aibă istoria din artă!

Ce scumpe mărturii s-ar aduna în munţi

Urmaşii le-ar găsi făcând din ele punţi.

Scăldate de lumină,comori nemăsurate

Ar străluci în cântec, în vorbe şi în fapte.

Trecutul şi prezentul vor ţese mărturii

Covoare de poveşti vor fi izvoare vii.