Harta bibliotecilor

vineri, 16 noiembrie 2012

Frunza

                  Intr-o dimineaţă caldă de primăvară, frunza se trezi la viaţă şi se desfăcu din mugur tremurând fericită de atingerea soarelui. Ziua îi păru scurtă, iar seara, când lumina soarelui se stinse, frunza se zgribuli şi se vârî între celelalte, în aşteptarea celui care îi dăduse viaţă.


A doua zi soarele se înălţă pe cer, iar o rază mângâie frunza, aşezată tocmai în vârf. Zi după zi, ea deveni tot mai plină de viaţă, mai mare, mai verde. Cea dintâi rândunică sosită o bucură cu strigătele ei, când ocoli copacul de câteva ori înainte de a se duce la streaşina ei. Într-o dimineaţă, însă, raza nu mai veni. Plouă zile în şir, iar frunza, parcă lipsită de viaţă, duse dorul soarelui.
După aceste zile cenuşii, soarele răsări într-o dimineaţă atât de înfocat, încât frunza simţi că o frige. După-amiază, veni să-şi scape viaţa la umbra ei un scatiu. Ea îl acoperi cât putu mai bine, iar pasărea, veselă, începu să cânte dulce. Şi aşa în fiecare zi de vară, fără ploaie, cu prea multă lumină, prea multă căldură. Numai noaptea era bine, îi plăceau cerul senin, spuzit de stele şi pasărea care dormea sub ea, cu căpşorul sub aripă.
După mult timp începu să bată vântul de toamnă. Zilele erau mai răcoroase, nopţile mai reci, cerul mereu înnorat. Soarele lumina tot mai puţin, iar frunza se simţea tot mai slăbită şi vedea cum câteva tovarăşe ale ei îşi pierduseră viaţa, smulse şi duse de vântul tot mai puternic.

De la o vreme pasărea venea tot mai rar şi nu mai cânta. Celelalte frunze se îngălbeniseră mai repede decât ea şi începuseră să cadă, şi ziua şi noaptea. Într-o dimineaţă se sperie, căci în tot copacul nu rămăsese decât ea. Deasupra ei, pe cerul înnorat, stoluri de păsări plecau unele după altele. Se înfioră la gândul că nici pasărea ei nu mai venise demult, apoi că poate şi dânsa va trebui să moară şi i-ar fi fost de ajutor să-şi vadă prietena.
Parcă simţindu-i chemarea, pasărea veni şi, în zbor, atinse frunza cu aripa. Frunza căzu, fără viaţă, alăturându-se frunzelor moarte de pe jos.
( Frunza de Emil Gârleanu, din volumul Din lumea celor care nu cuvântă

Vă invităm a vă delecta cu Frunza-imagine și culoare - lucrări ale elevilor de la Școala gimnazială ”I. Negruzzi” Trifești, expuse la bibliotecă.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu