Simfonia toamnei

Simfonia toamnei

                         Paraschiva Burlacu

Privesc  spre frunza  ce își schimbă

A ei culoare și încet se plimbă,

Din verde, galben, roșu, ruginiu

Atrase de-un magnet puternic, cenușiu,

Iar printre crengile rămase nude

Ascult cum vine vântul zilelor reci, scunde

Când stropi de plumb tobițele pornesc

Spre carnaval aromele mă cheamă și mă ademenesc,

Să gust și să visez la clipa fericirii

În pași de vals pe corzile iubirii,

Lăsând pe perna moale luna și fiicele ei, stele

Cu strălucirea lor, să-mi ardă gânduri grele.

În horă să petreacă cu dorul infinit

Și-n rapsodii înalte, pe trepte de granit.

Grădini de  tufănele, de dalii, crizanteme

Culoare și parfum înaintând prin vreme.

Am prins într-o secundă imaginea să doarmă

Și toată feeria cu simfonii de toamnă

Să-mi salte bucuria în inima din suflet

Să-mi dea aripi să zbor prin viață, vis și cântec.