La fântâna dorului

La  fântâna  dorului

 Educ. Paraschiva Burlacu

Istorie, cultură, legendă, muzică şi tot ce-i artă

Izvoare nesecate ce trec din poartă-n poartă

Sunt  scoase la lumină cu braţe lungi de dor,

Cu ochi ageri şi vrednici  ai bravului popor.

Popor mândru, harnic, creştin şi milenar,

Cu rădăcini puternice de brav stejar,

Ce-ntruchipează-n cartea nemuririi

Cu-al sufletului far sămânţa omenirii.

Oricât ar arde raza, fântâna ne dă apă                          

Oricât ar bate vântul,izvorul mereu sapă,

Prin cântece şi versuri şi nume de emblemă

Cu amintiri în floare pe hartă şi pe stemă.

Poteci, alei, cărări, urcuş sau coborâş

Sunt urme însemnate de zâmbete şi plâns,

În horele străvechi şi bătălii purtate

Şi-n doinele de dor ,de glasuri dulci cântate.

Găsi-vom în adâncuri învăţături şi timp,

Iar la fântâna dorului stă cartea cu slovele izvoare

Ce strălucesc pe ring ca tinere fecioare

Coroane să primească în orice anotimp.