Versuri în premieră! 3

Inelul dalb
Paraschiva Burlacu

Din alb și roșu-am împletit

Fuioare de iubire,

Din inimă spre infinit

Inele de-mplinire.

În gândul meu le port mereu,

Ca pe o rugăciune,

Și țes inele-n drumul meu

Cu drag și-nțelepciune.

Cu firul alb îmi luminez

Cărarea prea îngustă,

Cu firul roșu îmi pictez

O inimă robustă.

Și tot țesând, mă joc cu soarta,

În roșu și în alb,

Atât cât se învârte roata

Pân” la inelul dalb.

Femeia, poveste eternă

Paraschiva Burlacu

A fi femeie înseamnă a iubi,

A fi femeie înseamnă a dărui,

A fi femeie cunoști și împlinirea,

A fi femeie împarți și gingășia.

Ca florile femeile-nfloresc,

Cu ele toți bărbații se mândresc.

Ca stelele femeile lucesc

Iubiri frumoase în ele dăinuiesc.

În ochii de femeie vezi dragoste sau ură,

Pe buze calde daruri în sărutări se-adună.

În inima femeii se-ascund dureri nespuse

Căci focul ce o arde sunt ca și răni neunse.

În mintea ei, femeia, balanța ocrotește,

În orice-mprejurare cu tact o folosește.

Cu trupul mlădios își duce trena vieții

Luptând meticulos la îmblânzirea sorții.

Gustând din fructul dulce al dragostei perene

Femeia-i mamaă bună și bunătate cerne.

Copiii ei sunt flori, copiii ei sunt stele

Și orice mamă bună se bucură-n tăcere.

De-i tristă, fericită o mamă sau femeie

Învârte liniștită în lacăte o cheie.

Cu ea deschide zile, cu ea încuie nopți

În sufletul femeii sunt mii și mii de porți.

Femeia te ridică spre piscuri până-n nori

Femeia te coboară, trezindu-te în zori.

Femeia-i mamă bună, de-i fată sau femeie

Cu ea începe ziua și tot cu ea se-ncheie.