VERSURI ÎN PREMIERĂ! 2

Călător visător

Doina Burlacu

Călător printre vise și dor,

Tropăind după gândul din nor

Să-l cuprind într-o palmă de foc

Să-l topesc și să-l beau ca-ntr-un joc,

Care aduce speranțe din cer

Și flânde rugăciuni spre etern.

Pe pământul cu lutul gemând,

Plin de ochi ca și flăcări arzând

Peste apa și lacrima ce moare

Sub aripa fierbinte de soare.

Răvășite de munca cu mine

Sunt idei care așteaptă pornire

Să le dau frâu liber ca-n noapte

Și-ntr-un zbor spre înalt, ele, toate

Să-mi aducă pe-o petală de vânt

Alinare, astâmpăr, pe-un rând

Ca să las cu iubire și dor

Pentru toți ce vor fi călători

Muritori, iubitori, cititori.

Suflet plin

Doina Burlacu

Sătul de plin, cu nervi întinși, încinși în șir

Te zbați mereu și zi și noapte,

Cerând mai multă libertate.

Sătul de dor, sătul de bir,

Și de lumescul tău destin,

Balanța ta atârnă greu

Acum spre sfântul apogeu

Te regăsești printre cuvinte

Și-acelea sunt chiar obosite.

Te cheamă pâinea și cuțitul

Să saturi sluga și iubitul,

Să dai la toți o hrană care,

Nu mai ajunge și pui sare,

Și lacrimile ce curg râu

Îți udă trupul pân-la brâu.

Tu vezi că-i rece, rogi pe soare

Le soarbă ca să-ți faci cărare,

Spre-o lume îngrămădită-n mintea oarbă

Ce-aleargă după toate ca o roabă

Și nu-ți găsești alinarea,

Nici când i-aprinsă lumânarea.

Se zbate pentru grijile firești

Trăind fantastic ca-n povești.

Tărâmul este sfânt, dar sufletele-s pline,

De vrajbă și de crâncenă mândrie și-ndârjire.

Arta războiului

Doina Burlacu

Războiul e în apă, război pe pământ

Război e în aer, război e-un cuvânt,

Ce sparge și pietre și staruri din cer,

Distruge iubirea și garda de fier.

De știi a te naște, te poți lupta,

Cu fiara din tine e lupta mai grea,

Cu cel ce te ține de mână cu fier,

Ai grijă să fii tu însuți mister.

Să râzi dimineața când soare răsare,

Zâmbește și seara,atent, pe răcoare,

Și noaptea în vis te scaldă în râs,

Că viața e scurtă nu-i timp pentru plâns.

Întoarce-ți privirea spre tot ce-i frumos,

Cu gândul curat rugând pe Hristos.

Ignoră-ți dușmanul cu fapte umile,

În minte adună-ți prieteni de bine.

Pe limba de foc clădește cuvântul,

Ca ploaia spre stele să-ți crească avântul,

Cu vântul călduț răcoare să-i faci,

Din raze de soare, proiecte mai largi.

Un cerc de lumină învârte-l ușor,

Să-ncapă triunghiul, vulcanul de dor,

Cu harul de sus și sânge de leu

Înfruntă și fiara ascunsă sub zeu.

Pășește înainte cu pieptul deschis,

La poarta dorinței mai lasă-ți un vis.

Te iartă pe tine și fii credincios

Cu suflet curat îmbracă-i duios,

Și ziua și noaptea să pe jos,

Să prindă secunda de-a fi bucuros.

Încuie securea cu cheia din tine,

Iar cifrul nu-l da și mintea n-o vinde.

E-o artă iubirea și dragostea-i scurtă,

Când n-ai nici un sunet, silaba-i prea mută.

E-o artă războiul de arme deții,

Iar cifrul din minte sunt săbii prea vii.

Să știi să învingi e artă curată,

Nu pierde nici pacea că-i tot o artă.

Onoare să faci și celor ce plâng,

Și celor ce-ndeamnă la luptă râzând

Și celor ce tac și-așteaptă în gând,

Doar pâine și sare nu miere și-albină murind.

Cu arta în mâini războiul e mic,

În stupul curat dușmanu-i pitic.

Deci șterge și roua și bruma de gheață,

Războiul e lung iar viața e-o ață.