ISTORIE LOCALĂ

Joi, 7 oct. 2010 în cadrul evenimentului cultural ”LUNCA AMINTIRILOR” prilejuit de aniversarea a 15 ani de la inaugurarea muzeului ”C.Negruzzi” , doamna Catinca Rosetti
( fiica d-nei Ioana Rosetti- strănepoata lui C. Negruzzi)- urmașă a familiei Negruzzi, prezentă pentru prima dată la Hermeziu în atmosfera de sărbătoare organizată, a fost vizibil emoționată.
Redăm cele ”zise” de Domnia Sa:

” Doamnelor, Domnilor, onorată adunare

Fără să-mi stee în fire, recunosc, simt o oarecare emoție.După primirea invitației la această ”Aniversare”, după convorbirile telefonice cu D-na Rusu, m-au năpădit în devălmășie amintirile, fără a le putea ordona cumva.

Îmi sună și acum în urechi vocea mamei, povestindu-ne copilăria ei și a fraților ei în casa de la Hermeziu, al cărui suflet erau Tantea Marie și Moș Jaques Negruzzi; verile petrecute aci cu toate mătușile, cu toți unchii și verii primari unde se aduna toată suflarea Negruzzească.
Clasele primare le-a făcut mama la Hermeziu cu Moș Jaque, împreună cu fratele ei Sandu doar cu zece luni mai mic.
Bănuiesc, că de la Moș Jaques a moștenit și a învățat mama cum să trezească copiilor curiozitatea, cum să-i facă dornici de cunoaștere.
Păcat că vitregia vremurilor nu ne-a lăsat să ne petrecem și noi vacanțele cu bunicii, cu mătușile și cu unchii noștri la Hermeziu. Așa a fost să fie. Și totuși fiecare știe de la bătrâni că neamul Negruzzeștilor a dat cărturari de seamă, care au scos la iveală noi talente ce ne-au legănat nouă copilăria și adolescența.
Mă uit cu mare bucurie că pilda, învățătura și educația înaintașilor noștri s-a transmis cu aceeași rigoare peste generații, astfel că de acolo de unde ne privește tot neamul Negruzzi, poate fi mândru și mulțumit, până azi-misiune împlinită.

Ca în goana anilor, rând pe rând, toate aceste personaje - devenite mitice - au părăsit această lume e de înțeles, dar că s-au găsit persoane care să distrugă o casă simbol a ceea ce au însemnat Negruzzestii în cultura românească nu este de înțeles.
Și iată că povestea acestei case, începe ca toate poveștile, cu ”a fost odată” și se termină frumos, chiar foarte frumos.
Pronia Cerească a făcut ca Liviu și Olga Rusu, sprijiniți de alți oameni cu suflet, să vreie cu tot dinadinsul să redeie viață acestei case, acestui spațiu, în care parcă nici umbrele nu-și mai găseau locul.
Suntem adunați aci, poate sub privirile pline de îngăduință și de mulțumire a celor plecați de foarte mult sau mai de curând în lumea umbrelor, spre a-i pomeni și a le aduce prinos de recunoștință pentru tot ce ne-au lăsat moștenire.

Mi-am adus aminte de o povață pomenită de Costache Negruzzi în scrisoarea a XXV-a ”Omul de țară”, care glăsuiește:
”Să dați copiii la dascălul din sat să-i învețe limba lor, ca să poată ceti cărțile cele bune care-i învață cum să cinstească pre Dumnezeu, pre părinți și pre mai marii lor, cum să-și împlinească datoriile catră cârmuirea care se îngrijește pentru binele lor, cum să se ferească de lene și de beție și prin urmare cum să se facă buni gospodari.”

Încă odată recunoștința noastră se îndreaptă către toți cei care și-au adus contribuția la renașterea acestui lăcaș, unde înfine, așa ca altă dată, se face cultură, se educă generațiile viitoare.
E de datoria noastră de acum încolo, să cinstim memoria înaintașilor așa cum se cuvine și să păstrăm aprinsă lumina cunoașterii ce ne-au transmis-o.”

Semnează:
Catinca Rosetti
Scarlat Rosetti
Ileana Friesacher

În cadrul aceluiași eveniment au fost citite și versurile locotenentului Ștefan D. Sevastian, scrise cu ocazia primirii în Hermeziu a Domnului Resident Regal Mihai L. Negruzzi - 1938, august, 20.

CUVÂNTUL HERMEZIULUI

Bine-ați venit în răzășie
Iubitul nostru General
Al Majestății Sale sfetnic
Și mândru ”Rezident Regal”!


Bine-ați venit, vă spune ”Prutul”,
Și-ntregul Hermeziu în cor
Ei care-au înzestrat ținutul
Cu-n nume și-un guvernator.

Aici,unde Boer Costache
Și-a mânuit măestru pana,
Și unde dorm sub scripta sfântă
Costache, Leon și cu Ana,

În satul care v-a fost leagăn
Din fragedă copilărie,
Și care v-a fost bun tovarăș
În grijă ca și-n bucurie.-

Nu vă primim nici cu discursuri,
Nici cu părăzi, nici cu fanfare,
Ci, după data străbună
Ieșim cu ”pâine și cu sare”.-

Și-acest buchet de flori primiți-l
Ca semn al dragostei curate
Din partea celor, cari astăzi
Vă spun cu toții: ”sănătate!”.

Mulțumim doamnei prof. Olga Rusu - Muzeul Literaturii Române Iași, pentru amabilitatea de a intra și noi în posesia acestor materiale