Măcar să nu uităm!

Titlul inspirat dintr-un articol- ”Neamul românesc pentru popor” de N.Iorga














Nicolae Iorga (1871-1940)




VIAȚA ȘI ACTIVITATEA

" Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci.
Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională"
Nicolae Iorga


George Călinescu spunea că N. IORGA a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, "rolul lui Voltaire". Drept dovadă serveşte viaţa şi lucrarea sa prodigioasă în diverese domenii. Este cunoscut ca istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român.

Nicolae Iorga vede lumina zilei la 17 ianuarie 1871, Botoşani în familia Nicu Iorga(avocat) şi Zulnia Iorga.
După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, termină Liceul Naţional din Iaşi în 1888. Apoi doar într-un singur an absolveşte Universitatea din Iaşi cu diploma "magna cum laude". Continuă studiile universitare la Paris, Berlin şi Leipzig, obţinând doctoratul în 1893, la vârsta fragedă de 23 ani. În acelaşi an devine, membru corespondent al Academiei Române. Un an mai târziu, obtine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucureşti. Din 1911 este membru activ al Academiei Române.

Dotat cu o memorie extraordinară, cunoştea istoria universală şi în special cea română în cele mai mici detalii. Iorga a fost autor al unui număr uriaş de publicaţii, cel mai mare poligraf al românilor: circa 1.250 de volume şi 25.000 de articole.
Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătoriilor în străinătate etc.
Câteva din publicaţiile mai importante:
- studii şi documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913),
- Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, (1908-1913),
- Istoria românilor în 10 volume (1936-1939).
Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi si altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viaţă de om, aşa cum a fost). În 1903-1906 a preluat conducerea revistei Samănătorul.
N. Iorga se situează printre cei mai mari istorici ai lumii, fapt datorat vastităţii operei şi preocuparilor sale. Din alte scrieri amintim:
- volume de documente - "Notes et extraits pour servir a l"histoire des Croisades au XV-e siecle", 6 vol., "Studii şi documente cu privire la istoria românilor", 31 vol. ş.a.
- monografii şi sinteze ale istoriei naţionale - "Istoria lui Mihai Viteazul", "Istoria bisericii române", "Istoria armatei româneşti", 2 vol., "Istoria comerţului românesc", 2 vol., "Geschichte des rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen", 2 vol., "Istoria românilor", 10 vol. ş.a.
- integrarea istoriei României în istoria universală, în care a relvat originalitatea culrturii româneşti: "La place des Roumains dans l"histoire universelle", 3 vol.
- culegeri de istorie universală - "Geschichte des Osmanischen Reiches", 5 vol., "Carţi reprezentative în istoria omenirii", "Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.
În 1920 a fondat şcola română din Paris -"Fontenay-aux-Roses". A editat şi condus numeroase ziare şi reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revenue Historique du Sud-Est-Europeen", "Floarea darurilor" etc.).
Ca om politic, a fost unul din fondatorii Partidului Naţional Democrat, în anii 1931-1932 Prim-Ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici.
N. Iorga a avut un sfârşit tragic, fiind asasinat la 27 noiembrie 1940 de o bandă de presupuşi legionari, în apropierea comunei Strejnicu (Judeţul Prahova).