Harta bibliotecilor

marți, 22 ianuarie 2013

Poveste de iarnă

Poveste de iarnă
educatoare Paraschiva Burlacu

Cad fulgii albi ca nişte fluturi,
De parcă-şi dau mii de săruturi,
Iar valsul lor lin şi tăcut
Se-ntinde rece, lung şi mut.
Când peste tot e argintiu,
De parcă satu-i gol, pustiu
Se-aud la sănii clopoţei,
Prin curţi se-aud lătrând căţei,
Iar chipuri dulci de copilaşi
În sănii zboară sprintenaşi.
Pe derdeluş se văd în rând                             
Cu feţe roşii larg zâmbind
Şi larma lor se stinge-ncet
Când   stelele coboară lent
Peste pădurea părăsită
De lungi troiene-acoperită.
Şoptesc doar crengile bătrâne
Ce ştiu că frigul mult rămâne
Şi se strecoară peste case,
Iar fumul gros spre cer iar coase
Covoare şerpuite ieşite din lemnul care geme-n vatră
Şi noi poveşti ne-ndeamnă spre visare ca şi altă dată.
Ţurţuri privesc prin geamuri aburite
La colăcei şi turte dulci , plăcinte rumenite,
La bunicuţe şi bunici cu feţe încreţite
De viscole , de ger sau de vise  neîmpărtăşite.
Aşteaptă într-un jilţ să vină nepoţeii
Cu cântece, poveşti  s-adoarmă frumuşeii.
Şi somnul cald să fie mai frumos
Când toţi privesc spre albul luminos.
În gânduri  iarna se aşterne pe-ndelete
În sufletele dragi face alei pereche
Şi slovele străbat prin crivăţul neiertător
Şi-ajung acolo unde sunt chemate pentru ajutor.
Prin naltele troiene, zăplazurile abia se mai zăresc             
Şi scârţâie omătul când tălpile uşor păşesc.
E iarnă, iar grâul doarme fericit
Şi colţul ierbii tresare câte-un pic.
E iarnă cu zile scurte şi nopţi cristaline,  lungi,
Iar oamenii visează la razele călduţe-n mii de dungi.
Să aşezăm pe masă lapte, pâine, miere
Şi de la toate să luăm sănătate şi putere.
Să stăm de vorbă cu Zâna Iarnă grea
Să o-ndrăgim şi tot aşa noi vom uita de ea.
                                    20 ianuarie 2013, Hermeziu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu