Harta bibliotecilor

marți, 24 mai 2011

Fănuș Neagu - ”Îngerul a strigat”




Fănuș Neagu (n. 5 aprilie 1932, Grădiștea-de-Sus, județul Brăila; d. 24 mai 2011, București) a fost un povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg român. A îndeplinit funcția de director al Teatrului Național din București (1993-1996); a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1993 și membru titular în 2001.

Studii
S-a născut la 5 aprilie 1932, în satul Grădiștea-de-Sus din județul Brăila, într-o familie de țărani. A studiat primii cinci ani de școală primară în satul natal. Își continuă studiile între anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iași (trei ani îi urmează la Liceul Militar din Câmpulung-Muscel). Urmează apoi Școala Pedagogică nr. 2 din București, iar în 1952 devine cursant al școlii de literatură „Mihai Eminescu” până în anul 1953, fiind coleg de generație cu Nicolae Labiș, Radu Cosașu etc. Între anii 1954-1957 învață la Facultatea de Filologie din București, dar nu își încheie studiile.

S-a stins din viață pe 24 mai 2011, la Spitalul Elias din București, după o luptă îndelungată cu cancerul la prostată.

Volume publicate





În anul 1954 debutează cu povestirea „Dușman cu lumea”, în revista „Tânărul scriitor”. În anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri „Ningea în Bărăgan”, volum retipărit în 1964 sub titlul „Cantonul părăsit”. În anul 1960 publică „Somn de la amiază”, iar în 1962 „Dincolo de nisipuri”. În anul 1967 publică „Vara buimacă”, piesa „Scoica de lemn” la Teatrul Nottara din București. În anul 1979 „Cartea cu prieteni”. În anul 1981 „Insomnii de mătase”. În anul 1985 „A doua carte cu prieteni”. În anul 1985 i se joacă piesele „Echipa de zgomote” la Teatrul Majestic și „Olelie” la Teatrul Național din București. În anul 1987 „Întâmplări aiurea și călătorii oranj”, volum de publicistică. În anul 1988 „Scaunul singurătății”, roman. În anul 1993 i se joacă la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa „Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp”. În anul 1994 „Dincolo de nisipuri”, nuvele, la Editura Porto-Franco, Galați.

Premii și distincții
• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cantonul părăsit”
• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul „Frumoșii nebuni ai marilor orașe”
• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Echipa de zgomote"
• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa "Casa de la Miezul Nopții" sau "Paiața sosește la timp"

Activitatea profesională
• În perioada decembrie 1993 - 1996 a fost director al Teatrului Național din București
• În noiembrie 1993 devine membru corespondent al Academiei Române
• În data de 21 decembrie 2001 devine membru titular al Academiei Române

ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu