Remember.

Ella Negruzzi ( 1876-1948)- prima femeie-avocat din România


Ella L. Negruzzi -(n. 11 septembrie 1876), satul Hermeziu,comuna Trifești, județul Iași - d. 19 decembrie 1948, București). Este considerată prima femeie-avocat din România și a practicat profesia la Iași, Galați și București.
Biografie
Ella L. Negruzzi a fost fiica scriitorului și omului politic ieșean Leon C. Negruzzi (1840-1890) și sora mai mică a generalului Mihai Negruzzi (1873-1958).
A urmat cursurile școlii primare, Externatul Secundar de Fete (actualul Colegiu "Mihai Eminescu" din Iași) și Facultății de Drept la Iași. După absolvirea studiilor universitare a cerut în anul 1914 să fie admisă în Baroul Iași, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că nu are drept de vot, iar avocații trebuiau să aibă drept de vot. După mai multe procese care au durat aproape șase ani, Ella Negruzzi a devenit prima femeie avocat din Romania. A profesat ca avocat în Baroul Covurlui - Galați și din 1919, în Baroul București.
S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociației "Emanciparea femeii", al cărei președinte a fost. Asociația fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrat atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria și cum să-și educe copiii.
După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația "Grupul avocaților democrați", înființată în 1935. De asemenea, a înființat organizația "Frontul feminin" (1936), organizuând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale.
S-a remarcat și în publicistică.




Iacob Negruzzi (1842-1932)- scriitor

Iacob Negruzzi (n. 31 decembrie 1842, la Hermeziu-Trifești,județul Iași - d. 6 ianuarie 1932, București) a fost scriitor român, fiul lui Costache Negruzzi.
Și-a făcut studiile în Germania. A fost profesor la Facultatea de drept din Iași și președinte al Academiei Române. Membru fondator al societății Junimea , a condus timp de peste 28 de ani (1867-1893) revista Convorbiri literare.
La 28 octombrie 1866, Iacob Negruzzi a intrat în masonerie, în 1867 a ajuns al doilea secretar și mare expert iar în 1868 ajunsese venerabil.
În 1888, Iacob Negruzzi a depus pe biroul Camerei Deputaților o petiție din partea unui număr de cetățeni din toate părțile țării, pentru un proiect de lege prin care să se i se acorde poetului Mihai Eminescu, de către stat, o pensie viageră.
El rămâne în fața posterității nu numai cu cele 7 volume de Opere complete, ci și cu colecția celor 28 de volume ale revistei. Ca scriitor, a abordat majoritatea genurilor literare: epistola clasicizantă, schița de moravuri ( Copii de pe natură), romanul ( Mihai Vereanu), teatrul.Cunoscut mai ales prin memoralistică ( Amintiri din Junimea).